o noapte uitată în mine

A fost o partidă de sex dură, ca o exorcizare. Nu știu ce aveai tu de ascuns, nu știu ce aveam eu de dat afară.

Stăteam la stop, ca să ia copilul bolnav, dar nimeni nu știa ca eu aveam să rămân mai bolnavă ca oricine din mașina aceea.

Mai era loc de o persoana, era sa iei pe altcineva, atât de tare te grăbeai să ajungi la iubita ta, ai profitat de tot momentul să te dai ca eroul când de fapt erai profitorul din toata povestea.

În spate, cel care arăta ca proaspăt ieșit din închisoare mi-a pus mâna pe picioare dar tu ai ales locul din față, ți s-a oferit un pachet de țigări și așa de ușor ai fost de cumpărat.

În casă, m-a împins peste tot, am găsit o rochie și am început să dansez frenetic. În bucatarie m-am dat liber fratelui său, și el la fel de dezaxat ca și mine. Am reprodus scena noastră din copilarie.

Tu unde erai cand aveam nevoie de tine? Un tânăr absorbit de sine care a uitat de mine, surioara lui mai mică. Uitată și pierdută am rămas tot restul vieții mele.

M-am găsit doar când mi-am desfăcut absentă picioarele pe masa mizerabilă din bucatărie printre resturi de mâncare, jeg și mucuri de țigară azvârlite ca la darts dar fără o țintă anume.

O lună de duminici

Am plecat dimineața cu bicicletele, a fost un drum atât de plăcut, printr-un sătuleț din afara Zaragozei, am admirat modul în care sunt construite casele, frumusețea florilor în explozie de culoare, m-am bucurat cu fiecare simț.

A fost weekendul după ce am răspuns la toate întrebările legate de senzualitate și plăcerea abundentă pe care o primesc ăn viața mea prin intermediul simțurilor, așa că mi-a rămas în minte acest lucru.

Am ajuns apoi pe un drum pietruit, până am dat de un parc de copaci înalți și subțiri, păziți de ziduri masive de stânci. Ne-am oprit, am scos pătura din rucsaci și am scos caserolele cu prânzul pregătit de noi cu o seară înainte.

Când am deschis capacele caserolelor, fiind încă îmbătată de frumusețea din jurul meu, am simțit mirosul minunat al dovleacului la cuptor, ardeii micuți pe grill, și bucățelele de zuchinni rumenite cu dungile grillului, și salata minunată, cu culori îmbietoare.

Am simțit efectiv fiecare miros în parte, atât de clar, atât de fin și m-am bucurat că acum parcă simțurile mele erau și mai prezente cu mine în trăirea mea. Am mănâcat și am stat așezați pe pătură o vreme, îmbrățișați.

Pe urmă eu m-am dus pe o potecă ce se desprindea din pădurice, și acolo, în timp ce mergeam, am prins un văl de mireasmă primăvăratecă, un miros dulce dar proaspăt în același timp, atât de fin și delicat, mă purta parcă în plutire.

Am închis ochii și am tot mirosit, până mi-am dat seama de unde vine, m-am urcat pe o moviliță și am ajuns la copac. Am mirosit cu nesaț acel parfum minunat și am decis ca la întparcere să iau o crenguță cu mine acasă.

Am continuat drumul nostru, pe o potecă între copaci de o parte și de alta, întrezărind lacurile naturale care s-au format din meandrarea râului în zonă. Am citit despre acest proces, despre eforturile de a păstra fauna și flora locală față de speciile invazive și am apreciat modul în care se face managementul de biodiversitate în Spania.

La capătul cărării, am ajuns într-un punct în care trebuia să începem urcarea spre ruinele castelului. Am descoperit că între timp a devenit zonă militară cu acces restricționat, așa că am ales să mergem pe stânca de partea cealaltă. Aș fi vrut să fiu la ruine pentru că îmi adusesem și sângele să-mi plantez luna.

Dar cred că a fost mai bine așa pentru că am simțit să nu leg energie mea de energiile castelului și să simt energia liberă și curgătoare de pe stâncă. Bătea un vânt sus de tot încât abia mai puteam sta fără să fim împinși, Luis vroia să coboare repede, dar l-am rugat să punem pătura și să stea cu mine.

L-am rugat să fie cu răbdare cât timp spun ce eliberez in luna trecută și care este intenția pentru luna următoare. Ca printr-o minune, după ce ne-am așezat și am început să împărtășesc, vântul s-a domolit și a devenit plăcut, liniștit, docil. De aici de sus aveam o priveliște a tuturor lacurilor, a pădurii, un loc absolut minunat și încântător.

Ca de fiecare dată l-am întrebat pe Luis cum este, și am simțit susținerea lui, chiar dacă nu înțelege în totalitate, sau nu crede atât de mult pe cât cred eu în „magia” acestei practici, știe că am reușit să mă bucur de menstruație fără dureri, și este alături de mine în totalitate și e tot ce am nevoie.

Pe urmă am continuat drumul pe o potecă pe culmea stâncilor, un drum în care vedeam totul de la înălțime, m-am oprit să privesc în zare în multe momente, eram complet fericită, în pace, împăcată, liniștită, relaxată, totul era atât de frumos și de spectaculos.

• 

Am ajuns înapoi în pădurice și m-am dus la pomișorul meu înflorit. Când i-am luat o floricică în palme și am mirosit-o mi-am dat seama că nu vreau să iau nici o crenguță, nu vreau să rănesc acest miracol care oferă atât de multă plăcere.

Cum mult respect și un sentiment de conexiune cu acel pom, am ținut în palme una dintre flori și le-am mirosit, din nou și din nou. Să țin minte cât oi trăi acel moment, acel parfum, cât de frumoasă e viața.

Am ajuns jos și ne-am luat bicicletele, în drum înapoi spre casă. Am avut parte de un apus absolut minunat, care a inundat cu culoare și frumusețe tot drumul până acasă.

La unul dintre semafoare, Luis m-a întrebat unde merg. Noi mai facem lucru ăsta, în care ne prefacem că nu ne cunoaștem și că vorbim ca și cum am fi doi străini.

Tot drumul am continuat așa, iar la destinație m-a invitat să urc la el, să mâncăm ceva împreună. Pericolul și plăcerea de a merge cu un străin și bucuria să știu că sunt în totală siguranță pentru că e el.

Am intrat în casă și începeam să ne cunoaștem ca pentru prima oară. I-am spus că vreau să fac un duș și el a spus că îi place să fie eco și a propus să facem un duș împreună.

Un duș cu o persoană pe care abia am cunoscut-o de câteva minute, să ne dezbrăcăm și să ne admirăm corpul unul altuia, fiorii de fi alături de un corp străin care așteaptă să fie explorat, mâini care nu au mai mângâiat corpul nostru. Am intrat complet în poveste, mai mult ca oricând, am menținut iluzia, plăcerea suspendată și tensiunea.

Am făcut un duș împreună și ne-am ținut îmbrățișați sub apă, cu multă tandrețe, de parcă ne-am fi cunoscut de o viață, am lăsat ca necunoscutul să se îmbine atât de frumos cu familiarul, am lăsat noutatea de a cunoaște pe cineva să danseze cu confortul de a fi cu cel mai iubit dintre pământeni.

Am ajuns în pat și am stat îmbrățișați, timizi, cu mângâieri dulci, largi, liniștite. Am început să ne sărutăm, încet, cu buze fine și iubitoare. Când l-am simțit înăuntrul meu, s-a simțit atât de bine, locul lui era acolo, cu mine, în mine.

A fost totul atât de încet, de fin, de perfect, nu era loc de nimic altceva decât de noi doi și iubirea care ne leagă.

Am avut orgasm și am simțit cum capul îmi amețește, am fost atât de emoționată încât am început să plâng, cu lacrimi de fericire și împlinire.

M-a ținut în brațe tandre, locul meu era acolo, cu el, în brațele lui.